Yanis Varoufakis

Photo-Image .JPGTo: Donald Tusk, President of the European Council, Jean-Claude Juncker, President of the European Commission, Jeroen Dijsselbloem, President of the Eurogroup, the Board of Governors of the European Stability Mechanism (ESM), and Economic and Financial Affairs Council (Ecofin) Mario Draghi, President of the European Central Bank (ECB), and Cecilia Malmström, EU Trade Commissioner

PETITION TEXT

As Citizens of the European Union we demand, effective immediately,

  • the live-streaming of the entire European Council, Eurogroup, ESM Board of Governors and Ecofin meetings, and the subsequent publication of official transcripts for all such meetings
  • a full set of minutes for each ECB Governing Council meeting to be published three weeks after the conclusion of each regular meeting, and complete transcripts of these meetings to be published within two years
  • an exhaustive list of all Brussels lobbyists and a register of every one of their meetings with elected or unelected EU officials
  • electronic publication…

Vezi articolul original 647 de cuvinte mai mult

Istoria e că mă sună Vuia beat la miezu nopții să îmi poruncească să-i fac un cântec de moarte pentru că nu se simte bine și bineînțeles că m-am îngrijorat un pic inițial, gândindu-mă la istoria vizitelor sale la medic, apoi mi-am amintit de câteva catrene pe care le-am scris de încurajare lui Val Mănescu, mare poet băcăuan, care are interdicție gravă de la doctor, și am pus pe melodie să îl cânt cu prietenii până când am găsit câteva zile libere în micul meu studio instalat în camera de tineret la comunitatea lipovenescă, asta până când strâng trupa live pentru hitul mileniului…

0-intel

Duminică la amiază, familia reunită la masa de prânz ascultă la tv dezbaterile temelor politice de actualitate. Pentru cei mai mulți este vrând-nevrând, dar cine plătește cheltuielile are telecomanda.

Din când în când se observă și chipurile celor care vorbesc. Sunt cu toții nefericiți din pricina guvernării și a politicienilor. Aceștia fac tot felul de tâlhării și rămîn nepedepsiți. Mulți oameni suferă din cauza lor.

Printre invitații din studio se află, de asemenea, politicieni, însă aceștia sunt dintre cei buni. Ei par să fie de partea poporului. Vocea cetățenilor îngrijorați nu îi deranjează. Intervențiile lor sunt pline de simpatie, ba chiar întrevăd soluții.

Când apar imagini cu președintele, vocile invitaților tremură de indignare. Imaginile se repetă și se repetă și se repetă la nesfârșit. Nu pot să mai urmărească această tragedie imposibil scrisă, regizată cu totul nefiresc și jucată îngrozitor. Le stă în gât.

Moderatoarea emisiunii este răvășită. În tot acest timp, pe ecran se perindă cuvinte care se repetă și ele de cîteva ori pe minut. Sunt fapte tulburătoare, numere de morți și răniți, numele unor organizații sângeroase, amenințări ale unor miniștri din străinătate.

Singurele momente de bucurie rămân cele publicitare. Micile bucurii ale vieții, salteaua, prăjitura, mașina, săpunul aduc fericirea pe chipurile unor actori înnebuniți de vestea unui transfer bancar cît salariul de un an pentru o acțiune de câteva minute și mâncare gratis.

Modernitatea euroatlantică se propagă din interiorul ecranului ca o ceață viu colorată mirosind a plastic încins. Viitorul este o promisiune luminescentă de a lăsa în urmă amintirea tradiției, dezgustătoarea ciorbă românească. În fața televizorului, România dispare încetul cu încetul.

pastori

Există o revoluție franceză, rusă, americană, engleză, ba chiar și una industrială. Iar după 1989 istoria universală consemnează și o revoluție română. Totuși, noi pare că mai avem încă de lucru: revoluția noastră este incompletă.

Privind la recenta schimbare de guvern și la cea prezidențială de anul trecut, vedem că schimbările propuse sunt mai puțin decât minime chiar și în domeniile considerate prioritare. Batem pasul pe loc cu metodă.

De unde vine tragerea de timp?… Profesorul își conduce ora după o programă și un ghid necunoscute elevilor, cărora le lipsește capacitatea conceptuală pentru a analiza critic programa școlară, chiar dacă ar putea-o consulta.

Apoi, cuminți cetățeni, ne prezentăm la examen, convinși să alegem din listă, oricât de groaznică ar fi ea. Și dacă nu ne-am prins, tragem un cot vecinului și întrebăm: „-Eu cu cine votez?…” Însă în fața cabinei de vot e prea târziu să îți unești forțele.

„Să se revizuiască, dar să nu se schimbe nimica”, să fie oare deviza noastră? Întrebând urmașii eroilor din decembrie 1989 constatăm că nu e cazul. Caragiale a scris „O scrisoare pierdută” ca să tragă semnalul de alarmă și nicidecum ca manual.

Iată cum metehnele pe care politicienii le păstrează peste timp și peste regimuri sunt enumerate și comentate cu amănuntul încă din manualul de literatură de liceu. Dar cum facem ca asta să ajute și persoanelor care primesc votul?

Pentru clasa politică, revoluția română s-a încheiat în 1989 cu falsă asumare a economiei de piață, democrației și altor idealuri. Conștientizată de cei mulți, revoluția română se reînnoiește și reîmprospătează. Nimic mai frumos decât un elev care își întrece dascălul. Hai să tragem o lecție de democrație acestor „politicieni”!

No-terrorism1

Surprinzător că similitudinile dintre atacul de la Paris și tragedia de la clubul din București nu au rezultat într-o investigație anti-teroristă.

Am face bine să știm dacă guvernul Victor Ponta e primul și singurul care a demisionat în urma unui act terorist, asumându-și astfel responsabilitatea.

Această extraordinară eventualitate pare să lase indiferentă elita românească, ocupată în prezent cu contemplarea spectacolului „tehnocratic” de formare a unui nou guvern.

Faptul că presupusul atentat este nerevendicat nu pare să lase loc de interpretare. Și totuși actul revendicării nu este ceva necesar. Vinovatul se poate ascunde în continuare. Criminalul rămâne criminal chiar dacă nu se laudă cu asta.

E greșită egalizarea terorismului cu fundamentalismul islamic. Cine a pus focul în club se poate bucura de anumite rezultate. Cel mai mare terorist este statul, în neparticiparea noastră.

Terorismul este evident azi în multiple dimensiuni și direcții. În domeniul cultural, iluzia libertății internetului este deja spulberată de practicile mediatizării.

Va investiga noul executiv românesc evenimentul-cheie care i-a produs ascensiunea?

-it

De o săptămână, atelierul național de improvizație politică primește o turnură din ce în ce mai macabră. Toată lumea este ocupată să extragă învățăminte dintr-un incendiu. Tema este: “Cum s-a ars toată România la ‪#Colectiv”.

Concomitent, este reluată tema incapacității complete a țării noastre: a sistemului său medical, politic, administrativ, judiciar, cultural și nu în ultimul rând, a jurnalismului său, care focalizează obsesiv pe detalii nepermise și nenecesare.

Nimeni nu așteaptă răspunsul investigației oficiale: vinovatul este neglijența. Și totuși există o bună șansă ca o mână criminală nepedepsită să fie gata să lovească din nou. O mână atât de puternică încât poate demite chiar guvernul României.

O voce proeminentă sugera: criminalii sunt de fapt medicii care nu vor să recunoască imposibilitatea de a trata arsurile. Salvatoare sunt avioanele militare care îi iau pe arși să experimenteze tratamentele inovatoare departe de casă și de rudele lor.

Autoritatea știe cel mai bine. În fiecare domeniu există un for de experți pe care trebuie să îi asculți. Iar experții români au devenit toți invalidați în urma ultimului incendiu: instituțiile de implementare a normelor nu mai sunt decât grupuri infracționale pentru colectarea șpăgilor.

Iar strada, bineînțeles, este forul politic central, locul de mântuire a problemelor noastre. “Uniți salvăm toată România”, însă unirea nu este totuna cu sentimentul de turmă. Este foarte importantă și comunicarea evolutivă. Piața nu poate avea nicio coerență și nicio structurare a acțiunii.

Nu rezolvi o buluceală cu o alta. Unul din slogane, scandat în manieră de galerie de fotbal, zicea așa: “Săriți cu toții și strigați tare/ Că România nu e de vânzare!” Într-adevăr nu este de vânzare: noi o dăm gratis și mai rămânem și cu mari datorii după aia.