No-terrorism1

Surprinzător că similitudinile dintre atacul de la Paris și tragedia de la clubul din București nu au rezultat într-o investigație anti-teroristă.

Am face bine să știm dacă guvernul Victor Ponta e primul și singurul care a demisionat în urma unui act terorist, asumându-și astfel responsabilitatea.

Această extraordinară eventualitate pare să lase indiferentă elita românească, ocupată în prezent cu contemplarea spectacolului „tehnocratic” de formare a unui nou guvern.

Faptul că presupusul atentat este nerevendicat nu pare să lase loc de interpretare. Și totuși actul revendicării nu este ceva necesar. Vinovatul se poate ascunde în continuare. Criminalul rămâne criminal chiar dacă nu se laudă cu asta.

E greșită egalizarea terorismului cu fundamentalismul islamic. Cine a pus focul în club se poate bucura de anumite rezultate. Cel mai mare terorist este statul, în neparticiparea noastră.

Terorismul este evident azi în multiple dimensiuni și direcții. În domeniul cultural, iluzia libertății internetului este deja spulberată de practicile mediatizării.

Va investiga noul executiv românesc evenimentul-cheie care i-a produs ascensiunea?

-it

De o săptămână, atelierul național de improvizație politică primește o turnură din ce în ce mai macabră. Toată lumea este ocupată să extragă învățăminte dintr-un incendiu. Tema este: “Cum s-a ars toată România la ‪#Colectiv”.

Concomitent, este reluată tema incapacității complete a țării noastre: a sistemului său medical, politic, administrativ, judiciar, cultural și nu în ultimul rând, a jurnalismului său, care focalizează obsesiv pe detalii nepermise și nenecesare.

Nimeni nu așteaptă răspunsul investigației oficiale: vinovatul este neglijența. Și totuși există o bună șansă ca o mână criminală nepedepsită să fie gata să lovească din nou. O mână atât de puternică încât poate demite chiar guvernul României.

O voce proeminentă sugera: criminalii sunt de fapt medicii care nu vor să recunoască imposibilitatea de a trata arsurile. Salvatoare sunt avioanele militare care îi iau pe arși să experimenteze tratamentele inovatoare departe de casă și de rudele lor.

Autoritatea știe cel mai bine. În fiecare domeniu există un for de experți pe care trebuie să îi asculți. Iar experții români au devenit toți invalidați în urma ultimului incendiu: instituțiile de implementare a normelor nu mai sunt decât grupuri infracționale pentru colectarea șpăgilor.

Iar strada, bineînțeles, este forul politic central, locul de mântuire a problemelor noastre. “Uniți salvăm toată România”, însă unirea nu este totuna cu sentimentul de turmă. Este foarte importantă și comunicarea evolutivă. Piața nu poate avea nicio coerență și nicio structurare a acțiunii.

Nu rezolvi o buluceală cu o alta. Unul din slogane, scandat în manieră de galerie de fotbal, zicea așa: “Săriți cu toții și strigați tare/ Că România nu e de vânzare!” Într-adevăr nu este de vânzare: noi o dăm gratis și mai rămânem și cu mari datorii după aia.