Feminismul pare greu de implementat.

Însă când e vorba de vot, e foarte simplu:

Am avut 25 de ani președinți bărbați? Urmează 25 de ani președinți femei.

Orice discuție despre democrație, echitate și egalitate de șanse nu poate să plece decât de aici.

Legea spune că în acest moment candidații bărbați se retrag din cursă și lasă doamnele Udrea și Macovei direct în finală.

(…E totuși posibil ca cei mai ambițioși să facă la repezeală o schimbare de sex.)

Guvernul promulgă legi bombastice și întortochiate pe care nu intenționează să le implementeze.

http://feministtruths.blogspot.ro/

0-carlin

„Guvernele nu vor oameni bine informați, educați și capabili de gândire critică; este împotriva interesului lor; ei doresc muncitori ascultători pe care îi duce capul doar cât să le conducă mașinile și să le completeze hârtiile; și îndeajuns de fraieri încât să accepte fără nicio rezistență.”

„Noi muncim, nu gândim” amintește că există o întreagă clasă socială care se identifică în starea descrisă aici; posibil cea mai numeroasă.

A-ți recunoaște starea de „masă de manevră” nu este lașitate sau curaj; mai precis, asumarea unei discipline a acțiunii poate fi un act de curaj în timp ce complacerea cu limitele intelectuale ar fi (posibil dar nu foarte probabil) lașitatea.

Dacă nu te simți (sau competiția nu te-a lăsat să te simți) printre cei inteligenți, asta nu presupune inacțiunea, ci dimpotrivă: ce îți mai rămâne de făcut dacă să gândești nu poți? să faci; ce să faci? în cine ai încredere? aici e baiul; alegerile le câștigă încrederea celor care nu pot/vor/cred să gândească; din această pricină, ei nu pot fi decât păcăliți; politicienii sunt astfel condamnați să fie niște păcălici; cu cât eși un păcălici mai abil, cu atât mai mare este succesul.

Aici intervin sentimentele, din care cel mai important este nesiguranța de sine, care propagă confuzie, ură de străin și frică de necunoscut; iar prelungirea stării de fapt este mult prea facilă și profitabilă ca să fie ignorată de păcălicii de succes.

Unde este soluția? 1.SENTIMENTUL; egoismul, frica și ura nu sunt nicidecum plăcute; ele pot fi disipate prin alternativă; 2.EXPERIENȚA; ce a fost, a tot fost; unde te-au adus alegerile tale de până acum? 3.ÎNCREDEREA în celălalt depinde de încrederea în sine; cine ești tu? cu alte cuvinte, COMPASIUNEA, EMPATIA și COMUNICAREA; iar mai presus de toate este UMORUL, buna dispoziție, zâmbetul și iertarea.

Cel mai mare dușman al vieții politice românești este infantilismul celor care nu se situează în clasa descrisă mai sus; campania electorală a devenit un concurs de inepții; se propagă ideea că e patriotic să urăști pe cineva sau ceva; însă partidul pe care îl înjuri are într-adevăr o rațiune de a exista; participarea politică nu se poate limita la exprimarea dorinței ca acesta să dispară fără a încerca să înțelegi ce îi aduce pe semenii tăi în poziția de a-l susține; un fapt nu încetează să existe dacă îl ignori; încearcă să comunici mai cu seamă cu cei care nu sunt în „partidul” tău; lărgește-ti orizontul; ajută la integrare; descifrează mesajele păcăliciului și ajută-i și pe alții a nu se complace în visul amăgitor.

Am fost admonestat pe feizbuc de prieteni care au constatat că am dat laic lui Ponta. Binențeles că vreau să văd ce zic toți candidații și mai cu seamă marele favorit. Neutralitatea nu pare să fie la modă zilele astea.

Când te găsești cuprins de entuziasm pentru vreun păcălici, fă un pas înapoi și privește ansamblul.

Premieră!
text: M.Michailov; regia: R.Apostol; cu: K.Pascariu si A.Potocean; coregrafia: P.Dunca; scenografia: M.Mandea; muzica: J.Neumann
Marți 21 Oct ora 19
Sala nouă a teatrului de comedie
strada Sf. Vineri nr. 11
Ascultați aici trei cântece din coloana sonoră a spectacolului:

Elita vorbește despre „noua ordine mondială” pentru că o vede venind și încearcă să o controleze.

Nu poate să o controleze. Dar o imită stângaci și foarte dibaci.

Noua ordine mondială este o reformă (mentală) globală care îi lasă dezbrăcați de privilegiile pe care încearcă (disperați) să le apere.

Ce știu ei să facă? Ingineriile financiare duc la război. Este evident precum sentimentul libertății pe care omul îl simte în vârful degetelor. Libertatea de a munci pentru împlinire și nu pentru apă, hrană, locuință și familie. Libertatea de a scoate umilința din muncă în favoarea nobleții, acolo unde îi este locul.

Libertatea comunicării, amendată de armate de jurnaliști, funcționari, corporatiști, politicieni, sclavi de tot felul, fripturiști inconștienți, patrioți închipuiți, nu poate fi stăvilită. Libertatea înțelegerii este scrisă în noi toți.

Facebook, internet, televiziune, radio, toate colcăie de dorința de libertate.

Din ce în ce mai mulți se deșteaptă din somnul cel de moarte al individualismului care ne însingurează, însângerează și alienează. Suntem toți unul.

Nu există cale de întoarcere. Nu există cale de ascundere. Nu există independență fără libertate.

Iată atitudinea câștigătoare:

1. Nu îi urî pe propagatori; ura nu poate aduce victoria; compasiunea face ca dialogul (singura armă validă) să ajungă la adevăr; nu pierdeți dragostea; dușmanul este fratele tău în nevoie; atacul său este o chemare în ajutor;

2. Aveți încredere în voi; adevărul e de partea voastră; nu pierdeți niciodată calmul;

3. Mergeți cu rugăciunea inimii; de îndată ce ați cerut, credeți că ați primit, și atunci veți avea;

4. Nu culpabilizați; vina nu este a lui; omul are nevoie de salvare; este fratele tău, sora ta, părintele tău, fiul tău, dragostea ta; suntem toți, unul;

5. Să nu urăști, aici e viața ta;

6. Fii sigur de singurătatea ta; nu ți se poate lua nimic; ce e al tău e pus deoparte; nu există moarte, doar iluzia cuvântării în fața cuvântului adevărat, adică viața veșnică;

7. Aladdin este partidul de nescris și de neînscris; instituția existentă nu îl poate cuprinde ci ea este cuprinsă de el; este principiul, omul care îndrăznește și reușește să își păstreze copilăria, curățenia și nevinovăția; este manifestarea adevărului în planul politic nescris, necreat ci dezvăluit în multe scrieri;

8. Lampa lui Aladdin este trupul tău;

9. Aladdin ești tu;

10. Duhul lămpii este ființa care te-a creat; pune-ți mâna pe inimă și simte.

Votează deodată pentru toți care sunt pe listă; toți sunt la fel; Ponta, Iohannis, Udrea, Meleșcanu, Vadim, Macovei, Diaconescu, etc sunt toți incompleți; nu te mulțumi cu puțin; așteaptă pe cel care vorbește pentru tine; La vot, ștampilează-i pe toți;

Politica nu este murdară de la sine. Este calea spre o viață mai bună. Este ceea ce elita încearcă să ascundă și să păstreze. Însă adevărul se vede ca soarele pe cer.

Sunt mulți oameni buni care sunt descurajați de joc și de regulile lui. Fii cu ei. Ajută-i, și ajută-te pe tine.

Limbajul adevărului se recunoaște imediat. Nu este reprezentat pe buletinul de vot.

Un vot invalidat masiv aduce înnoirea. România aduce înnoirea.
treicul

I have my planet
I am a prisoner
And I am proud of it
I am a prisoner

Like a butterfly in the wind
My avow in pawn
My first word
As prisoner

Prisoner

Some of the Best Winds' Native Sound

binerauBanul nu presupune lacomie. Societatea nu presupune egoism. Capitalismul insa trateaza lacomia si egoismul ca valori inalte. Se pare ca, pentru bunul mers al societatii, este de dorit ca omul sa isi construiasca un sistem personal de implementare a unei aberatii. Iar cine nu o face, refuza cu incapatanare inexplicabila beneficiile „modernizarii”, care au facut din eludarea taxelor si a transparentei o „stiinta”.

Uscaciunea sufleteasca a vilei cu piscina de la marginea marii nu este evidenta pentru toti. Vremurile noi sunt vremuri boieresti. Maramuresanul se intoarce in satul lui sa construiasca o vila in care nimeni nu se simte acasa si isi poarta limuzina prin gropi. Asta in timp ce la Paris doarme pe strada ca sa nu plateasca chirie si munceste cu ora. Curat integrare europeana.

Gheorghe si Ion s-au ridicat si au plecat in Italia. Noua republica nu are nimic de propus familiilor ce au ramas in urma…

Vezi articol original 447 de cuvinte mai mult

shadowgovcy2

Unicul rol al serviciilor secrete în procesul electoral nu poate fi decât acela al prevenirii fraudării alegerilor.

Din momentul în care se înregimentează și prin activitățile lor ei dovedesc patriotism. Sunt, de fapt, patrioți cu diplomă.

Atitudinea de neîncredere și suspiciune față de omul de rând este însă rațiunea de existență a serviciului.

Sistemul nu poate funcționa fără omul de rând neînregimentat, a cărui voință se manifestă prin vot.

De ce este gravă candidatura domnului Meleșcanu sau acuzația președintelui Băsescu? Pentru că un angajat al serviciilor nu poate ajunge agent electoral sub acoperire. Lupta electorală se desfășoară în paralel în interiorul serviciilor? Ei se întrec unii pe alții în manipulare și fraudare? Nu vrem să credem asta, cu atât mai puțin să avem indicii, acuzații și dovezi.

Greșeala este încălcarea Constituției:

art 4 alin 2: România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială.

art 29 alin 1: Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale.

Poți fi membru al SRI/SIE/etc și apărător al libertății, în același timp?

Cine este cruntul dușman din imnul de stat? Ce este și ce vrea țara noastră?

Așteptam de multă vreme ultimele poante din repertoriul marelui promografic, prolificul prezentator al tragismului existențial, pasionatul colecționar sindicalist Florian Lungu. Asta e, care va sa zică, ultima glumă cu Miles Davis si Kind of Blue – albăstrui după spectralismul sunetelor bucureștene, publicul jazzistic are acum ocazia să capete o sănătoasă paloare cadaverică.

Antologia umorului negru nu va putea ignora acest eveniment deloc unic. În locul unui link gratuit spre original, putem procura niște lacrimi de crocodil în amintirea unui trompetist cameleon inventator practicant reprezentant multisecular notoriu totodată-șef-modal-de-fuziune ilustru care încă mai are nevoie de prezentare. Mai mare măreție decât acest concert, jazzul românesc greu poate sa conceapă.

În 9 octombrie, la Sala Radio, șase muzicieni excepționali prin lipsa de simț al ridicolului vor cânta La Mulți Ani unei poze de album. Pe cât de real ‘sindicatul’ (nimic altceva decât un monopol gravissim care dă cuvântului „tribut” un sens otoman) la fel de vie e muzica, ce promite să prezinte vioiciunea unui schelet în fața auditoriului copleșit de sfințirea unor moaște.

Cel mai (bine) vândut album de jazz din toate timpurile!!!… Asta celebrează organizatorii, căpușele unui gen cu care-au nimic de a face și de care altminteri se plâng – nu vine lumea la jazz, nu se vinde…

Se vinde doar frumos ambalat, precum carnea injectată cu steroizi? Dar vai, termenul de valabilitate a expirat…

Ce face lumea de foame…

Va aduce, categoric, publicul in sală, numai să prezinte: măști, bâte, dovleci sculptați, frânghie, forfecuță și o iconiță cu Miles Davis. Prețul biletului este între 85 și 145 RON.

devis

Reproduc mai jos nemaipomenitul text publicat de Radio România Cultural, neștiind cât o să mai rămână acolo.

Unicatul Miles! Miles Davis!!! Alături de Louis Armstrong, Duke Ellington, Charlie Parker, John Coltrane, muzicianul nepereche Miles Davis (26.05.1926 – 28.09.1991) reprezintă unul dintre numele cele mai notorii din întreaga evoluţie de mai bine de un secol a artei jazz-ului. Trompetist, compozitor, şef de formaţie, Miles Davis rămîne, indiscutabil, un prolific inovator, un cameleon al stilurilor. Practicant al compartimentului hard bop dar totodată inventator al jazz-ului cool şi şef de şcoală în impunerea conceptului modal jazz şi a fuziunii jazz rock, Miles Davis a marcat o contribuţie de inestimabilă importanţă la afirmarea jazz-ului modern din a doua jumătate a veacului trecut.
În zilele de 2 martie şi 22 aprilie 1959, marele trompetist şi iluştrii săi coechipieri  înregistrau în studioul newyorkez al Casei de discuri Columbia un album ce avea să devină de referinţă, „KIND OF BLUE” lansat la 17 august 1959. LP-ul astfel intitulat a cuprins cinci piese, cu toate compoziţii ale lui Miles Davis (două dintre ele avîndu-l drept coautor pe pianistul Bill Evans), secvenţe ce au evidenţiat orientarea către jazz-ul modal a celor şase instrumentişti, de fapt şapte dacă ţinem cont de faptul că în piesa „Freddie Freeloater” pianistul titular Bill Evans a fost înlocuit de Wynton Kelly. Tema amintită şi celelalte patru, deosebit de inspirate, „So What”, „Blue In Green”, „All Blues”, „Flamenco Sketches” s-au reunit într-un album unanim considerat o capodoperă a genului, graţie unor trăsături distinctive precum claritatea, firescul exprimării melodice, complexitatea armonică, intensa creativitate vădită de interpreţi în intervenţiile lor solistic-improvizatorice, dar mai ales acel superior interplay (interacţiunea liberă a ideilor muzicale) revelat de instrumentişti. Astfel, apare legitim faptul că setul discografic „KIND OF BLUE”, evaluat ca definitoriu pentru discografia lui Miles Davis, se consideră drept cel mai bine vîndut album de jazz din toate timpurile! Pe lîngă  aprecierile la superlativ exprimate de diverşi muzicieni şi jazzologi, o amintim pe aceea a unui rapper care spunea că acest disc „este aidoma Bibliei, el trebuie să se afle în casa oricărui meloman”. Fără îndoială, la dimensiunea valorică înaltă a acestui set de înregistrări au contribuit trompetistul Miles Davis (cu timbrul inconfundabil al instrumentului său, conferit şi de utilizarea surdinei Harmon) şi deopotrivă muzicieni de excepţie precum John Coltrane la saxofon tenor, Julian Cannonball Adderley la saxofon alto, Bill Evans şi alternativ Wynton Kelly la pian, Paul Chambers la contrabass şi bateristul Jimmy Cobb, împreună alcătuind un grup de tip all star.
La împlinirea a 55 de ani de la realizarea şi lansarea albumului „KIND OF BLUE”, şase admirabili instrumentişti dintre care patru americani – trompetistul Ryan Carniaux, saxofonistul Plume, contrabass-istul Chris Dahlgren, bateristul Drori Mondlak şi doi români – pianistul Mircea Tiberian, saxofonistul Nicolas Simion – vor evolua sub genericul „Jazz Syndicate Live Sessions”, joi 9 octombrie a. c., într-un concert-tribut susţinut la Sala Radio din str. General Berthelot. Prezintă Florian Lungu.
Sunteţi cu toţii invitaţi să participaţi la eveniment!