Pentru că ne iubim, trebuie să privim ca niște străini unul la altul. Precum literele șterse de mult de pe striațiile acelei uși din lemn, numai departe în amintire rămâne îmbrățișarea noastră. Afară din închisoare, poate că specialiștii vor reuși să descifreze mesajul, după ce au împrăștiat sulfiți cu pensula și au pus cap la cap despărțirea noastră. Ei, străinii care culeg fructele din arenă, înconjurați de spectatori nemultumiți pâna la răcnet, ei, șerpii dirijați prin butoane, ei vor înțelege totul si nimic de fapt, interes mărunt într-o plictiseală fără egal și fără sfârșit. Dacă reîntoarcerea și reîntoarcerea aduc mai mult zvon si ceartă, asta e pentru că adevărul și minciuna nu mai au haine diferite, nici un fel de haină de fapt, ci stau împreună în același pat si fac sex nebun mișunat cu palme si strigăte desprins din ecrane luminescente. Nici o carte nu se mai poate citi, nici o muzică nu mai poate fi auzită, doar anunțuri de publicitate bubuită și dansuri funcționale de societate recoltată, înmulțită si împărțită.

Ura față de mine este singurul lucru pe care îl împart cu așa zișii mei prieteni. Dușmani sunt prea orgolios să am.

FLINTA ŞI TUNUL

Orbecăind am intrat in cinema
Mi-am căutat o spetează pipăită
Cînd aşezat, s-a-mpuns în coasta mea
Unsă şi rece, lîngă scaun, o flintă.
Ciudat loc s-o lase cineva
Ascunsă, palma mea o alintă
O fi scăpat-o piratul din mîna sa
Fugar in pirogă, cătat în ţintă…
Dar, furat de poveste, am uitat de ea
Bărbaţi şi femei m-amăgesc şi m-agită
Şi-i filmul prea dur ca să-i pot rezista
Şi-atunci îmi aduc aminte de flintă
Şi pe cel rău ochesc, făr-de-a şti ce fac
…Şi el cade răpus cînd glonţul se duce!
Pe cînd oamenii-n jur doar se uită şi tac
Eu secer tot filmul în muzici năuce
Pînă cînd rămîne documentar:
Scaune goale, pustii limuzine
Scene ce s-ar fi dorit de coşmar
Sunt muchii abstracte de gînduri străine.
Curînd afla-voi că-n joaca mea
Eu schimb scenarii, le scurg în ruine,
Pelicule şterg, de prisos mucava,
Personaje celebre le scot din scheme,
Concepţii de film de acţiune dispar,
Telenovelele aspru le umplu de sînge,
Adaug videoclipului gustul bizar
De vedetă crispată ce-n frază se frînge
Istorii de film se rescriu in clipite
În anii de muncă bucuriile curg
Flinta mea oarbă şi ruginită
Îşi află în cui odihnitul amurg
Ştiri n-au mai fost de vreo cîteva zile
Pierit-au canale din televizor
Iar azi am găsit intre două file
Tunul ce prinde cuvîntul din zbor

Eduard Jak Neumann