vuia

Nu sesizezi raza de lumină care trece pe lângă tine, ci doar pe aceea care intră în ochii tăi și numai ai tăi pentru a nu mai pleca niciodată; poate pleca doar prin lumea sunetelor sau prin scriere.

Lumina iese din om numai prin unirea viziunilor; iată cum omul are însă libertatea să refuze orice lucru, fie el cât de bun; momentul întâlnirii nu are totdeauna darul de a aduce înțelegerea, care este sensul oricărui act de comunicare, ci câteodată chiar opusul ei; neînțelegerea războiului și a idolatrizării conflictului.

Prin tridimensionalitate (prin orice dimensionalitate în feluri distincte), informația este simultan interpretată în sensuri contrare de către grupuri diferite; suntem asociați nu doar prin afinități, ci de cele mai multe ori cultivăm diferențele pe care le avem față de alte grupuri în centralizarea vitezei și a semeției; ne întâlnim cu scopul de a impune un punct de vedere și de a sublinia ireconciliabilul? sau cu scopul de a ne potrivi viteza unul cu celălalt? aici nu avem de ales niciodată.

Dialectica aristoteliano-hegeliană este o pură observație a realității extremelor care se opun pentru realizarea echilibrului, însă fără ca vreodată să reușească: înainte și înapoi, sus-jos, stânga-dreapta, înalt-adânc, plinul si golul; Dumnezeu este cea mai importantă ipoteză științifică, regula numărul unu a rațiunii umane, conștiința atotcuprinzătoare și atotcreatoare. Dumnezeu nu este în particolă, ci mai cu seamă în jurul particolei, așa cum dovedește rezonanța morfologică a lui Rupert Sheldrake, epigenetica biologiei moleculare a lui Bruce Lipton și fizica cuantică a lui Einstein, care nu pot despărți nici fotonul, nici electronul de statistică, probabilități, frecvențe, numere și unde. Dumnezeu este echilibrul.

Dreptul de a nu cădea de acord nu poate fi nici formulat, nici apărat, însă are valoare de adevăr măsurabilă, adică incompletă. Fizica și matematica se găsesc tot timpul bazate pe ideea de infinit mai mult decât pe ideea de vid. Infinitul nu este cu nimic mai important decât vidul ca eveniment al universului. Pentru că exist eu, nu există nimic. „Eu sunt Domnul Dumnezeul, calea, adevărul și viața.” Egoul este disimularea adevărului și a numelui său. Drepturile omului se referă la libertatea de neasociere fără identificarea cu inamicul, însă mai înainte de toate sunt cel mai înalt sentiment, care este voința de unificare. „Fuserăți la vot? Că ei fură.” Fără reguli, nu putem anticipa pasul următor. În absența regulilor nu există inadecvare. Care sunt regulile nerecunoscute ale grupului meu? Se poate păstra vreun secret, vreodată?

În meritocrația mea personală, sculptorul Ovidiu Vuia este cea mai importantă achiziție a vieții mele de până acum; pentru mine, cuvântul Mulțumesc începe cu el precum începe cu părinții mei. Iată ce zice el: „…poți să te prefaci, dar ești tot același. Însă îți gâdilă orgoliul…”

Din ceremonia japoneză a ceaiului, știința a concluzionat că apa se preschimbă în momentul în care se scurge. Făcuți din 80% și apă și 20% pământ, avem și noi nevoie ca să curgem mai mult decât să ne solidificăm pentru a nu ne pierde legătura cu eterul și gazul. Precum apa, avem nevoie să ne aflăm în toate stările de agregare. Nu ne permitem să ignorăm vreuna din acestea; când ne identificăm cu vreuna din ele întâlnim moartea.

zap

Întrebarea „cu cine votezi?” este imorală și stupidă pentru că decizia vine chiar în momentul în care te afli în cabina de vot. Până în acel moment, te informezi asupra subiectelor care te afectează și participi calm la discuții. Dacă te-ai trezit activist fără să faci parte din partid, ești foarte probabil în necunoștință de cauză. Atitudinea civică nu te obligă să susții pe cineva. Cu atât mai puțin să te lași luat de val, să devii militant peste noapte.

Îi pot înțelege deopotrivă atât pe cei care votează Iohannis din ură pentru Ponta, cât și pe cei care votează Ponta împotriva lui Iohannis. Dar nu aprob și nu mă pot alătura vreunei „echipe” fiindcă e o trișare ridicolă a jocului democratic: confiscarea ideilor și a dialogului de către sentimentele tenebroase. Un joc în care toți trișează bolnăvicios nu e o plăcere de privit.

Împărțirea în două a electoratului fără a aborda vreun subiect relevant pentru dezvoltarea societății este toxică pentru oricine ar câștiga alegerile: îi conferă, odată ajuns la putere, dreptul să facă orice. Este evident că cei doi se află de aceeași parte a baricadei. E foarte posibil să își fi hărăzit unul celuilalt postul de premier. Priviți programele lor: sunt echivalente în toate privințele (vorbăria goală și politicianismul inclusiv). Le-ar veni greu să se situeze într-o dezbatere de idei în care sunt întrutotul de acord. Ultima oară când au ieșit împreună în public erau în spatele aceluiași stindard și dădeau zâmbitori declarații despre uniunea lor social-liberală și despre funcțiile care li se cuvin.

Partizanatul inconștient, gângav și strident al jurnaliștilor cheamă la mărșăluire disciplinată. Nu se văd exemplele de echidistanță, echilibru și dialog. Această practică ne-a readus în sistemul monopartidist în care ideile nu contează, ci doar înveșmântarea lor meșteșugită cu tot felul de amănunte misterioase, aluzii tenebroase și certuri stupide.

Nu votez din disperare, dispreț sau frică. Votez o atitudine față de starea de fapt, o punere a problemei și o identificare a soluțiilor, alta decât învingerea inamicului-întruchiparea-răului. Ralierea puerilă nu poate decât să îndepărteze persoanele de bun simț.

Dreptul de a vota este anulat dacă nu mă reprezintă nimeni pe buletinul de vot. Doi candidați-două marionete-două ștampile: țac-pac!

„Politica este Divizia pentru Recreație a Complexului Industrial Militar” (Frank Zappa). Adevărata împărțire a electoratului este acelora care practică jocul și acelora care nu. Din jumătatea care nu s-a prezentat la vot, nu cred să fie cineva cucerit de viziunea vreunui candidat în următoarele zile. Mai ales că sunt atât de similari.

De mult nu mai am televizor acasa. Cateodata, in vizita, ajuta la trecerea timpului.

Televiziunea a ajuns sa reproduca moartea nu numai prin continutul de crime pe care le expune in fiecare zi, de ordinul sutelor si miilor. Prin caracterul ingineriei de montaj, succesiunea rapida de imagini este similara utimelor clipe pe care omul le are inaintea mortii.

Televiziunea este moarte spirituala. Cel mai grav este ca propaga iluzia informarii in timp ce distorsioneaza realitatea propovaduind falsa lipsa de perspective.

“Modernizarea” societatii romanesti este la fel de credibila si de autentica precum traducerea urmatorului citat: “Eu am dreptate, tu nu, dar pentru libertatea ta de a nu avea dreptate, eu voi lupta pana la moarte”.

Acest fals citat fals atribuit lui Winston Churchill sumarizeaza deriva la care asistam astazi. Ceea ce Voltaire a scris in “Eseu asupra tolerantei” este “Gandeste cu propriul tau cap si lasa si celorlalti acest privilegiu”.

Si oricum, este o traducere oribila a frazei “I disapprove of what you say, but I will defend to the death your right to say it.” Dreptul de a zice nu este totuna cu dreptul de a zice orice.

A nu avea dreptate nu poate fi aparat. Nu poate fi un drept. Nu are nimeni dreptul de a citi o traducere proasta sau de a privi o emisiune oribila. Membrii CNA nu au stiut sa isi faca datoria. Sau, poate si-au folosit dreptul de a nu isi face datoria.

hell-churchill

Nu lăsa pe nimeni să te gândească
Să gândească în locul tău
În locul rău
Să gândească pentru tine
Gata mestecat, ca pentru bebeluși

Nu ești bebeluș, ci ești o femeie
Un suflet și o minte și-un
Trup de copil
Care se joacă tot timpul
Și când învață cum se dezvață tot

Râde și râde cică nu e frumos
Cum s-a inventat zâmbetul
Colecția
Bolile prost inventate
Pasiunile mistuitoare de praf

Din ce e făcut calendarul de azi
Din rămășițele de ieri
Visurile
Vidurile vinurile
Vanurile rămășițelor de om

img-20180131-wa00001838632668.jpg

Palatul lunar
Unul care lumină
Urmărește-ne
Consum muzică
Sună prost inconjurat
De așa garduri
Cu toți roboții
Au cucerit oamenii
Cu muzica lor
Cine e blond cu
Ochi albastri face doar
Patriotică
Votul ilegal
Face botul ca la cal
Și vara iarnă
Quihote sancho
Zmeunaum și Zmucilă
Treizecișipatru
Unui inamic
Cică statul paralel
Povestește tot
Telefonul meu
Mobil guvernamental
Surâs decriptat
Sunt handicapat
Conștientizez omul
Parțialitate